De fapt , mi-am propus sã lucrez cu un grup de 4 module LED 8x8 - Max 7219 , pe care sã le cuplez la Arduino Uno (le-am cumparat on-line, la un preţ convenabil – 16 lei /1 buc – probabil lichidare de stoc).
Apoi, am început sã încerc
diverse programe – bineînţeles, dupa tutoriale, exemple şi aplicaţii de pe net.
Am plecat de la un modul,
şi am ajuns pâna la 4 module. Pânã la
urmã , cel mai potrivit tutorial a fost de la http://nicuflorica.blogspot.ro/2015/08/afisaj-matriceal-din-8x8-leduri.html
( are şi nişte link-uri utile pe blog !) – aşa cã am sã scriu numai despre problemele pe care le-am avut. Bineînţeles - matricile mele fiind “made in China” soclurile
nu prea erau egale. In final , a trebuit sã dau jos matricile din socluri şi sã
le ajustez, ca sã le pot alinia
………………………………………………………………..
Notã: Am
pus şi poza modulului, şi a matricei cu LED-uri
Pe
parcurs, am fost nevoit sã scot matricea din soclul placii , şi … mi-a
pus probleme sã gãsesc pozitia corectã ( nu mi-a dat prin cap sã marchez un
semn comun pentru matrice şi pentru soclu atunci câd le-am desfãcut !)
………………………………………………………………………………………………………….. Dupã ce am tot montat
o pãdure de cabluri, (care se mai deconecteazã
accidental) am zis cã trebuie sã fac totuşi o placã de bazã. Sã scap de mulţimea de
sârme şi sã aliniez modulele!
Am rezolvat
dotarea tehnicã pentru fotocopiere prin sistem"home-made" ( temporizator + cutie cu LED-uri UV ) şi am fost
nevoit sã ânvãţ sã lucrez cu Eagle.
Nu mai
povestesc ce şi cum – dar a fost nasol pînã am prins mişcarea cum sã gãsesc
piesele prin librãrii. Cu toate tutorialele de pe net, nu am gãsit nimic “antiprost”
sau … mai blînd spus pentru novici !
Ce a ieşit, urmeazã mai
jos:
2. PCB-ul :
-imprimanta mea laser ,
este un “second hand” . Ca urmare, pe folia transparentã au aparut defecte ( pişcãturi
). Am corectat defectele cu CD marker, şi marker “edding400” .Atenţie – daca e
cãldura mare (cum a fost luna august) markerul “edding400” se usuca prea
repede, nu poţi face corecturi.
Daca e mai rãcoare, urma neagrã lãsatã de
edding400 e “mai neagra” decit cea lãsatã de “CD marker” !
A trebuit sã refac de
multe ori mişcarea asta, pânã când am retuşat corect folia !
Chiar şi la imprimanta
laser nouã, mai apar urme – de la praf / zgãrieturi pe tamburul cu seleniu sau
de la rolele imprimantei – şi tre fãcutã
corecţia .
Atenţie şi la rezoluţia
setatã. Eagle scoate fişierul în formatul pdf. La inprimantã , tre setatã scara 1:1, printat pe o foaie A4 şi verificat fizic dacã
pinii pieselor se potrivesc cu gãurile
din desen.
N-am facut treaba asta ,
şi am luat un bobîrnac. Dupã ce am fãcut corodarea, placa a fost cu distanţa
dintre gãuri mai micã şi modulele nu au încãput pe ea. ( am printat folia la
cineva , cu imprimanta nouã –şi n-am mai fãcut verificarea asta !).
In fine – dupã toate
treburile astea, care m-au cam desumflat de multe ori , am scos o folie buna
pentru fotocopiere.
Apoi , a urmat execuţia
si vopsirea plãcii.
Lucrul dracului la uşa sãracului. Am tãiat
placa de sticlotex, am curãţat-o ch şmirghel de 600, am spãlat-o cu spirt şi
diluant.
La vopsirea cu lac ( Positiv 20 - spray ):
- de la orice distanţã
am încercat sã aplic lacul, apare efectul de “coaja de portocalã” cu multe
puncte şi punctişoare unde lacul este subţire;
-incontestabil, orice am
fãcut, la marginile plãcii de sticlotex , stratul depus este mai gros decât în
orice alt loc de pe plãcuţã;
- este adevãrat cã dacã
placuţa stã pe masã perfect orizontalã, stratul de lac fotosensibil are tendinţa
sã se uniformizeze ca grosime, mai puţin la marginile plãcii ;
- la developare ,
grosimea stratului de lac nu este aşa de importantã, dar uniformitatea grosimii
stratului este foarte importantã;
- foarte important, este
ca dupa aplicarea lacului, imediat sa pui placuta intr-o cutie de tablã inchisã –
lacul atrage firele de praf din aer care se lipesc şi compromit calitatea
stratului de lac ; am fost contrariat de apariţia subitã a firelor de praf/scame
, chiar şi dupã ce am lucrat în baie , unde n-am textile şi surse de praf şi
scame;
- am pus cutia la soare, şi aproximativ intr-o orã s-a uscat bine; am încercat uscarea
pe talpa fierului de cãlcat (când ploua afarã) , undeva reglat pentru matase – şi
uscarea a durat cam o orã ;
-la expunere, a trebuit
sã pun o bucatã de sticlã peste folia transparentã, pentru ca aceasta sã stea “lipitã”
de plãcuţa de sticlotex In timpul expunerii; dacã am nimerit o placa de
sticlotex curbatã, am prins cu marginile unor pioneze pachetul sticlotex+folie+
sticlã; nu merge sa prinzi cu scoci pe capete, ca face burta la mijloc si
traseele nu mai ies bine;
- la expunere UV, dupã încercãri,
am ajuns la un timp de 7minute şi 20 secunde pâna la 7 minute şi 30 de secunde;
- la developat am
folosit initial soda causticã, dar cu dozajul la “linguriţã”, soluţia a ieşit
prea concentratã şi când am bagat plãcuţa la developat , în 3 secunde , s-a dus
tot stratul de lac – expus neexpus la UV ! Prin încercãri , am diluat soluţia.
Am folosit şi plãcuţa de
cablaj fotosensibilã din fabricaţie (comerţ ) şi am avut aceleaşi eşecuri- cu
toate tutorialele de pe internet !
Sînt convins cã e
importantã şi distanţa de la sursa de raze UV şi placa fotosensibilã- şi asta
diferã de la o instalaţie la alta(la mine este cam 25-30 mm).Trebuie fãcute încercãri
pentru stabilirea timpului de expunere .
Acum , la developare
folosesc pliculeţe tarate din comert pentru 500 ml soluţie , şi este mult mai bine.(
developer universal pentru Fotorezist pozitiv tip Seno 4007).
încãperea
în care dai cu lac) .
In final, aşa aratã
placa mea:
AM MAI AVUT O PROBLEMA MAJORA – scandalul cu nevasta, deoarece pentru mine, lacul uscat sau neuscat are un pic de miros specific, dar pentru ea … pute al dracului în casã !
Adevãrul e cã nu-ţi mai vine sã stai în încãperea în care dai cu lac! .
Adevãrul e cã nu-ţi mai vine sã stai în încãperea în care dai cu lac! .